Mic ghid pentru diferentierea sanatatii de starea de boala mintala (tulburarile de personalitate)

Scurta introducere

Ideea acestei lucrari este aceea de a oferi doritorilor, un modest ghid orientativ, pe intelesul tuturor, in legatura cu factorii psiho-sociali care influenteaza starea de sanatate sau de boala mintala, dar si in legatura cu o posibila consecinta a unei educatii defectuoase pe un fond socio-economic deficitar si anume: tulburarile de personalitate. Informatiile sunt menite a facilita intelegerea si recunoasterea unor simptome care necesita interventie de specialitate, dar vizeaza si preventia prin intermediul unei educatii intemeiate pe cunoastere.
Expunerea se va concentra pe patru capitole mari:
I.Perioadele de dezvoltare si evolutie psiho-somatica ale omului pe fondul social contemporan.
II.Explicitarea conceptelor de “normalitate-anormalitate” si “sanatate-boala” din prisma psihopatologiei actuale.
III.Despre personalitate si despre dezvoltarea ei in mod echilibrat, armonios, deci sanatos.
IV.Tulburarile de personalitate.
Cele patru capitole vor fi structurate in mici subcapitole prezentate prin intermediul mai multor articole. Inainte de a incepe tratarea temelor anuntate mai sus, ma simt datoare sa fac doua mentiuni importante:

1.Aceasta expunere nu este una stiintifica, ci una adresata marelui public, conceputa insa pe baza unor informatii de specialitate.
2.Cele patru teme nu sunt nici pe departe epuizate, ele fiind tratate in legatura cu subiectul anuntat in titlul general si prezinta informatii de interes pentru viata de zi cu zi.

I.Perioadele de dezvoltare si evolutie psiho-somatica ale omului pe fondul social contemporan

a.Ce este omul?

*La inceput el este o posibilitate. Poate fi intentia neconstientizata din ochii a doi indragostiti, consecinta fierbinte a unui simplu joc erotic, intentia cuiva de perpetuare a numelui si averii, rezultatul dramatic al unui viol sau al unui incest, sau…,sau… Intr-un cuvant, fiecare dintre noi a constituit la un moment dat, o posibilitate dintr-un alt infinit de posibilitati, pe care mai tarziu sau mai devreme, universul le-a transformat in certitudine. Multi dintre noi(nu indraznesc sa afirm ca toti fiindca nu am asemenea dovezi stiintifice), manifestam o sensibilitate si un interes ridicat fata de felul in care venim pe lume, pentru faptul ca, din nenumaratele posibilitati cu care viul jongleaza, destinul face ca tocmai unul dintre noi sa fie exact acea certitudine aleasa pentru existenta. De-a lungul istoriei noastre de viata, fie ca momentul se petrece in copilarie, in adolescenta sau la maturitate, informatia despre intentia care a dus la aparitia noastra pe aceasta lume(oferita in general de familie), poate capata o greutate variabila in dezvoltarea valorii noastre de sine si in felul in care ne percepem cu sens sau fara in viata noastra.
*Dar sa mergem putin mai departe. Odata cu materializarea intentiei, indiferent care a fost aceasta, se produce concretul. Un spermatozoid fecundeaza un ovul, iar cei 23 de cromozomi aferenti fiecaruia dintre ei fuzioneaza la randul lor. Cromozomii sunt formati din ceea ce numin gene, deci rezulta prin unirea lor codul genetic al individului.
In termeni metaforici, acela este momentul pe care isi pun bagheta magica ursitoarele. Omul este un embrion, isi incepe viata intrauterin, si datorita acestui amestec al hazardului, primeste toata zestrea genetica, care influentata la randul ei de alti factori externi, va ajunge sa constituie starea de sanatate somatica si psihica a viitoarei persoane.
Stiintific s-a constatat ca, in aceasta faza apar si se dezvolta organele de simt, sistemul nervos, apar primele miscari, iar reactiile psihice sunt concretizate prin faptul ca fatul raspunde la unii stimuli din mediul intern sau din cel extern.
Cei mai importanti factori de influenta ai psihicului viitorului copil, mentionati in studii de specialitate sunt: buna sau proasta dispozitie a mamei, mediul in care gravida isi duce viata (daca este poluant, zgomotos sau deficitar din punct de vedere al igienei, adica predispus la infectare), prezenta unor factori stresanti ca boala, traumele psihice sau fizice, sau, dimpotriva, un climat psihic confortabil, ferit de emotii puternice, comunicarea permanenta a gravidei si a tatalui cu fatul, expunerea viitoarei mame la muzica sau invatarea altor lucruri cum ar fi limbile straine. Dupa cum se stie deja, experimentele au aratat ca, receptivitatea copiilor in fata unor stimuli la care au fost expusi in perioada intrauterina, este mai mare decat a altor copii care sunt supusi acelorasi stimuli ulterior nasterii.
*Nasterea este un punct critic, care marcheaza la nivel fizic trecerea din mediul lichid in mediul gazos si poate fi insotit pe acest plan de diferite complicatii: unele de ordin medical(greseli profesionale) sau aspecte somatice si/sau psihice ale copilului(strangulari cu cordonul ombilical, icter mecanic, handicapuri fizice sau intelectuale, etc). Aceste situatii pot avea intr-o mai mare sau mai mica masura consecinte pentru dezvoltarea ulterioara a individului.
La nivel psihologic, se poate vorbi de trecerea unei granite. De la mediul securizat, in care copilul forma un tot cu mama, se trece la un mediu extern, complet necunoscut, in care noul nascut este supus la o multitudine de stimuli la care e nevoit sa se adapteze. Acum omul este sugar (0 – 1 an), traieste prima etapa de trecere spre independenta, dar pentru ca nu dispune de echipamentul biologic si psihologic necesar, si pentru ca o tranzitie sanatoasa nu se poate face brusc, el ramane inca o buna perioada de timp dependent de mama. Se stie ca, acei copii lipsiti de afectiunea si ingrijirea materna in acea perioada sunt mai predispusi de a deveni de-a lungul evolutiei ulterioare fragili si labili atat fizic cat si emotional.
La nou nascut , trebuintele de baza (fiziologice) au un rol foarte mare, dar se constituie treptat si cele mai complexe legate de prezenta adultilor si relationarea cu acestia, de aceea comunicarea constituie unul dintre factorii fundamentali pentru dezvoltare, si nu se limiteaza doar la vorbire ci si la reactiile nonverbale: mimica, gestica, postura. Copilul invata sa zambeasca si incet, incet pe masura ce lunile trec deprinde si alte gesturi care semnifica refuzul, exprimarea afectiunii sau a disconfortului, sau a conduitelor de abandon(tacerea, geamatul, oftatul,tipatul), etc, dar incepe sa comunice la randul lui si verbal prin intermediul ganguritului, lalatiunii sau a unor cuvinte extrem de simple. La aceasta varsta cunoasterea se realizeaza in primul rand prin intermediul celor cinci simturi, de aceea incearca sa atinga tot ce poate, sau baga in gura diferite obiecte.
Este o perioada in care deja se poate constata daca copilul este tolerant la frustrari, vesel ,sociabil, sau nervos si iritabil, mai putin cooperant.
Copii pasivi sunt victimele lipsei de afectivitate si a unei ingrijiri corespunzatoare, le este afectata dezvoltarea psihica, iar acest lucru poate duce in perioadele ulterioare ale vietii la trairea unor complexe. *In perioada anteprescolara (1 – 3 ani), numita si prima copilarie, copilul incepe sa se desprinda partial din starea de dependenta (mai ales fata de mama) si incearca sa exercite o serie de actiuni fara o dirijare nemijlocita din partea adultilor, acest lucru desfarandu-se strict in contextul specific si cunoscut al existentei sale.
Sub aspect fizic, capata o infatisare tot mai proportionala si mai placuta, de aceea perioada a fost numita si perioada de gratie si dragalasenie.Continua intens dezvoltarea sistemului nervos, iar creierul devine asemanator cu cel al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective.O dezvoltare aceentuata o cunosc si miscarile insa se mentine o anumita instabilitate motorie.
Cunoasterea se imboteste in primul rand prin impresii vizuale si auditive care ajuta la perfectionarea perceptiei spatiului si a distantelor. Imitatia are si ea un rol important in invatare.
Comunicarea se constituie ca pricipal mijloc de relationare cu ceilalti, invata sa rosteasca relativ corect si inteligibil cuvintele uzuale, si descopera ca toate lucrurile care il inconjoara au un nume. Copilul incepe de asemenea sa sesizeze regulile, interdictiile , orarul si stilul de viata al familiei, modul de organizare si functionalitatea ei. Buna lui dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastere prin satisfacerea trebuintelor, si incepe sa intuiasca dispozitia adultilor care il inconjoara. I se dezvolta atasamentul fata de mama si de persoanele care il ingrijesc si face incercari de atentionare si de de castigare a afectiunii prin conduite deja aprobate ca fiind de “succes”. Incepe sa diferentieze formele de reticenta, dictate de ceea ce este permis-nepermis , bun-rau, linistit-agresiv.
Conduitele emotional-afective ale copilului de 1-3 ani sunt instabile si fragile, insuficient conturate si marcate de schimbari rapide, avand posibilitati reduse de a-si controla trairile afective. La aceasta varsta el se joaca 90% din timp si trece de la jocul individual cu obiecte la jocul cu roluri in care sunt antrenati si alti copii. Incep astfel sa se defineasca si relatiile pasive pozitive in care accepta ca alt copil sa-I ia jucaria de cele pasive negative cand plange sau fuge de copilul care incearca sa-i ia jucaria . Reactiile activ pozitive sunt manifestate atunci cand da o jucarie sau mangaie alt copil, iar cele negative atunci cand isi insuseste obiecte care nu-i apartin.
*Intre 3-6/7 ani omul traverseaza o noua perioada de viata care se numeste prescolara, caracterizata de mari modificari la nivel fizic si psihic. Segmentele corpului se dezvolta identic, ceea ce-i da o infatisare usor disproportionata. Dantura “de lapte” incepe sa se deterioreze si apar mugurii danturii definitive. Continua dezvoltarea scoartei cerebrale si al sistemului nervos, iar biochimismul intern incepe sa fie impregnat de hormoni. Apar bolile copilariei.
La nivelul comportamentului incep sa se inregistreze progrese in invatarea si respectarea unor ritualuri de igiena, de alimentatie, de comportament social prin corelarea cu comportamentul celor din jur. El este pus in situatia de a-l ajuta pe adult in unele treburi, de a fi atent cum mananca, saluta si este solicitat sa-si povesteasca propriile experiente de viata.
Deasemenea copilul incepe sa frecventeze colectivitatea, gradinta fiind perceputa ca avand cerinte complexe , care depasesc cadrul limitat al familiei si al propriilor nevoi. Acest lucru are drept scop pregatirea copilului la nivelul gandirii si al comportamentului pentru scoala, si are ca si consecinta faptul ca el isi extinde aria de modele de la parinti si alti membri de familie catre educatoare, facand astfel cunostinta cu un alt tip de autoritate asupra careia isi va revarsa afectivitatea. Deasemenea tot in aceasta perioada se pot prelua si modele afective traite de unele personaje din povesti, desene animate, emisiuni T.V., si poate simula cu succes anumite stari afective:suparare, tristete, exuberanta, in scopul de a obtine de la adult ceea ce doreste. Tot in aceasta faza poate dezvolta anumite tensiuni si frustrari, care pot fi numite chiar gelozie (cunoscutul complex al lui Oedip) fata de parintele de acelasi sex, cu care se simte in competitie pentru sentimentele parintelui de sex opus. Aceasta este un aspect delicat, care trebuie tratat de parinti cu multa atentie , pentru ca poate duce duce la fixarea comportamentului in atitudini de gelozie pe care viitorul adult le va utiliza cu consecinte nefaste asupra vietii lui.
Aceasta perioada este cunoscuta si sub denumirea populara de perioada celor 7 ani de acasa si presupune ca finalitate dezirabila in momentul in care copilul intra in viata scolara ca acesta sa poata efectua o serie de operatii autonome. El ar trebui sa-si poata asigura o igiena minima care tine de folosirea toaletei(inclusiv curatarea lichidelor corporale folosind hartia igienica), spalatul pe maini si pe dinti, sa stie sa se hraneasca cu alimente ambalate(sandviciuri), sa se imbrace si sa se dezbrace singur, sa se incalte, sa-si identifice obiectele personale (penarul, caietele, ghiozdanul,etc) si sa le arate si altora fara a le instraina, sa salute si sa se raporteze verbal si comportamental adecvat varstei atunci cand este apelat.
Jocul ramane activitatea fundamentala, fiind utilizat pentru a-si dezvolta operatiile gandirii, cat si pentru relationarea cu ceilalti.
Tot in aceeasi perioada copilul descopera ca parintii, fratii sau alti oameni nu sunt identici cu el, ca ei pot actiona altfel decat se asteapta el , ca afectivitatea parintilor se extinde si asupra altora, ca este nevoit sa se conformeze unor reguli de convietuire cu ceilalti si cu realitatea inconjuratoare.
*Intre 6/7-10/11 ani omul se afla in perioada scolara mica care este apreciata drept perioada care face legatura intre copilarie si pubertate. Din punct de vedre fizic se realizeaza o dezvoltare mai accentuata, iar diferentierea intre sexe devine evidenta si constienta. Sistemul nervos se dezvolta semnificativ, iar creierul creste in greutate. Schimbarile si tensiunile frecvente la nivelul organismului creaza dificultati in insusirea unor deprinderi(scrisul) sau in desfasurarea unor actiuni practice(manuirea unor obiecte). Aceste stangacii se pot reduce prin exercitii, antrenament dar si prin cresterea capacitatii de control voluntar. Apare dentitia permanenta cee a ce duce la un oarecare disconfort, cu modificari ale vorbirii si cu dificultati in alimentatie. Comparativ cu alte perioade, in mica scolaritate transformarile se fac lent si nespectacular, dar unii autori afirma ca ele sunt fundamentale pentru evolutia ulterioara a copilului.
Specific pentru toata aceasta perioada este centrarea pe problemele scolare si pe cele ale invatarii. Prin invatare copilului incepe sa-i fie antrenata atentia, repetitia si functiile cognitive(gandire, memorie, limbaj, imaginatie). Instruirea ca si activitate incepe sa capete un rol major in viata lui, iar acest lucru se intampla in detrimentul altor activitati care altadata ii acaparau timpul si atentia: jocul cu alti copii, vizionarea desenelor animate, jocuri electronice,etc. desi nu se poate evalua cu precizie importanta sau efectele invatarii, este evident ca scoala creaza capacitati care contribuie la structurarea identitatii si la folosirea abilitatilor genetice proprii fiecarui individ.

Deasemenea, in acesta perioada copilul devine sensibil la o noua dimensiune a colectivului reprezentata prin egalitatea(neutralitatea) afectiva a mediului scolar, ceea ce-i impune un alt tip de disciplina si ordine, plus conditia de a castiga singur un statut in respectiva colectivitate. El incepe sa inteleaga ca in noua lume care i se arata manifestarile de dragalasenie nu-I mai aduc aceleasi avantaje si ca e nevoie de ceva mai mult, adica de o activitate intelectuala. In aceeasi perioada se destrama diverse mituri(Mos Craciun, Barza, etc) si vede ca lumea are alte dimensiuni decat cele pe care el avea impresia ca le stapaneste deja in interiorul familiei. Modelele foarte importante pentru el pana atunci(parintii) sunt multiplicate prin adaugarea cadrelor didactice(in special al invatatoarei) a caror autoritate se face simtita. Ar fi de subliniat ca in aceasta faza copilul invata in primul rand impulsionat de adulti. Pe masura trecerii timpului, motivatia lui se imbogateste si datorita esecurilor sau reusitelor inregistrate care-l ajuta sa se autoevalueze mai realist, dar ii ofera si un statut in colesctiv si in ochii invatatorului. Trairea reusitei determina satisfactie, optimism si contribuie la consolidarea increderii in sine dar poate atrage si un numar de pretentii emise de adulti. In functie de felul in care sunt transmise aceste cerinte la adresa copilului, ele pot conduce la reusite si mai mari sau la stres.

Deasemenea si esecul poate reprezenta o cotitura in dezvoltare. Exista situatii in care acestea sunt mult exagerate sau generalizate(esecul pe un plan este transferat si in alte planuri de invatare si comportament), ducand la adevarate handicapuri pentru evolutia ulterioara. Un comportament de nemultumire, dojana, pedeapsa, exagerat din partea parintilor sau unul in care este dat exemplu de asa “nu” in fata altora sau al colegilor de clasa, poate avea ca si consecinta dezvoltarea unei lipse de incredere in sine care poate merge in perioada adulta pana la afirmatii despre sine de genul: “Nu sunt bun de nimic!”. Aceast tip de convingere este una complet neproductiva care conduce cel mai adesea la stari patologice(de boala). Insa revenind la subiect consider ca ar mai fi de mentionat doua aspecte.

Primul este legat de faptul ca in aceasta perioada copii incep sa se separe in mod spontan pe criterii de sex in cadrul majoritatii activitatilor pe care le desfasoara. Cel de-al doilea este legat de curiozitate. “De ce?” este o intrebare cu care ramane din perioada prescolara, insa fata de acea perioada intrebarile devin mai complexe si pot atinge multe planuri care-i pun in incurcatura pe adulti. Este de dorit ca fiecare curiozitate a copilului sa fie satisfacuta pe masura intelegerii lui. Acest lucru va duce la cel putin trei lucruri importante: curiozitatea se stinge(la aceasta varsta ei nu sunt preocupati de anumite chestiuni pe termen lung) , se simte luat in serios(este demn ca oricare alt membru al familiei de un tratament egal), va afla lucruri noi despre lume si viata(deci orizontul lui se largeste simtitor).
*Intre 10/11-14/15 ani omul se afla la pubertate si traverseaza o perioada de criza cu implicatii majore pentru viata lui ulterioara. Aceasta criza se refera la transformarile fizice pe care le sufera si care influenteaza mai mult decat in fazele precedente dezvoltarea psihica, lucru pe care copilul il observa dar nu-l intelege decat partial ceea ce naste anxietate, neliniste sau agitatie(sunt favorizati copii ai caror parinti nu se tem sa le explice ceea ce se intampla pe masura ce copilul arata nedumerire si teama).
Are loc un puseu de crestere fizica accelerata pe fondul exploziei hormonale. Se realizeaza o crestere in greutate, in inaltime, apare acneea, se dezvolta glandele sudoripare (aparand transpiratia abundenta si mirositoare), pielea devine mai sensibila la emotii(roseata, transpiratii ale palmelor), si se poate constata o coordonare redusa a miscarilor concretizata in stangacii. Se diferentiaza net unul de celalalt prin modificarea formei corpului, aparitia pilozitatii, modificarea vocii si functionarea glandelor sexuale. Datorita acestora din urma, fetelor le cresc sanii si le apare menstruatia, iar baietilor le apar primele ejaculari spontane. Pe fondul acestei treceri de proportii in evolutia somatica, copilul incepe sa aiba dureri de cap, este iritabil, agitat, avand treceri bruste de dispozitie sau de stare(de la activitate la relaxari uneori nejustificate de vreun efort prea mare). El are inclinatii romantice si incearca sa-si largeasca aria relatiilor in directia respectiva. Brusc colegii sau prietenii de sex opus nu-i mai sunt indiferenti, iar jocurile copilaresti de altadata pot capata conotatii sexuale, introduse fie printr-un limbaj cald si romantic, fie intr-un mod impertinent si chiar vulgar. Apar primele iubiri si primele incercari (in mare parte platonice) de a le satisface, iar odata cu asta primele esecuri, care in unele cazuri pot lasa urme adanci si chiar patologice pentru comportamentul ulterior. Deasemenea, in aceeasi perioada intelectul se dezvolta foarte mult, copilul incepe sa faca anumite legaturi intre informatiile pe care le primeste, acest lucru avand drept consecinta faptul ca operatiile cognitive(ale gandirii, memoriei, limbajului) se dezvolta accelerat. Din punct de vedere scolar copilul are parte de incercari noi, reprezentate de primele examene cu mize mult mai importante decat evaluarile prin care a trecut pana atunci, si care-l pun in situatia complet noua de a intelege ca viitorul este ceva palpabil in care are si el ceva de spus.
Combinatia dintre cerintele scolii, schimbarea fizica prin care trece, pretentiile parintilor care devin mai complexe , mai presante si mai greu de satisfacut, reprezinta o stare de stres la care este supus si pe care copilul nu este pregatit sa o inteleaga pe deplin. Simte ca lumea si viata incep sa-l priveasca si pe el, vede ca nu este un simplu spectator sau musafir si ca se asteapta participarea sa activa, dar asta il descumpaneste la nivel neconstientizat. Simte si incearca sa priceapa presiunile preajmei, insa acest lucru se produce doar supeficial, el nefiind inca dotat mental pentru a patrunde profunzimile consecintelor care decurg din schimbarile pe care le traverseaza. Multi copii la acesta varsta adopta comportamente si imagini care nu-i reprezinta, dar pe care le incearca fiind in cautarea propriului eu.
*Adolescenta, este consemnata de unii autori intre 14/15-18 ani iar de altii intre 14/15-18/25 de ani. Eu am sa vorbesc despre ea folosind cea de-a doua ierarhizare.
Din punct de vedere somatic, tanarul traverseaza toate fazele evolutiei de la copil la adult. Caracteristicile masculine si feminine se definitiveaza iar odata cu ele si sexualitatea. Ceea ce parea de neinteles pentru puber, incepe sa-si dezvaluie tainele pentru tanar, ele ajungand sa inteleaga treptat transformarile pe care corpul lui le sufera si le da importanta care se cuvine. Comportamentul este imbogatit prin grija pe care incepe sa o acorde felului in care arata(aceasta preocupare il poate aduce in conflict cu adultii din preajma si chiar si cu profesorii) si prin nuantele cu conotatie sexuala pe care mimica, gestica si vocabularul le imbraca(uneori acestea pot fi ostentative sau dramatice, lucru care iarasi atrage conflicte cu adultii). Invatarea capata noi valente, se trece din ce in ce mai mult de la acumularea de cunostinte, la realizarea unor semnificatii ce decurg din acestea, iar adolescentul le interiorizeaza in mod stabil(se dezvolta memoria de lunga durata). In adolescenta, inteligenta atinge punctul ei de maxima operativitate. Tanarul este avid de noi cunostinte (in toate domeniile-nu neaparat legat strict de scoala) si demonstreaza o disponibiltate pentru confruntarea de idei. Fata de copilarie cand capata indicii si intelege lucruri simple cum ar fi organizarea familiei si a preajmei, si fata de pubertate cand preajma se largeste mult mai mult dand indicii despre participare la un intreg caruia insa nu reuseste sa-i intrevada dimensiunile, tanarul acumuleaza valori si idealuri sociale formate din obiceiuri, traditii, moravuri si cutume ce conduc inclusiv la perceperea identitatii de neam si la conturarea sentimentelor de apartenenta. Incepe sa se constituie conceptia despre lume si viata, faptul ca face parte din ele si ca il privesc devine limpede si odata cu asta si unicitatea ca persoana. Constientizarea unicitatii naste dorinta de a se diferentia de ceilalti si de a fi pretuit pentru asta. Din pacate, acesta nevoie fireasca si ideile prin intermediul carora incearca sa o faca cunoscuta, nu este totdeauna luata ca atare (nu atrage respectul cuvenit) de catre adultii cu care comunica pe aceasta tema, iar aceasta neintelegere atrage dupa sine alte conflicte.
Faptul ca evolutia fizica se plaseaza sub semnul erotismului, face ca o mare parte a comportamentului sa se manifeste in aceasta directie. La inceputul adolescentei, virilitatea este greu de gestionat, iar acest lucru genereaza o conduita sexuala dezorganizata, instabila,si marcata de teama. Apoi pe masura trecerii anilor si a acumularii experientei, tanarul manifesta interes si invata sa dea mai multa atentie relatiilor bazate pe sentimente stabile, in detrimentul celor intemeiate pe atractii de scurta durata. Spre sfarsitul perioadei multi dintre ei isi intemeiaza familii propri sau sunt in cautarea unui partener stabil.
Integrarea in grupuri este o alta arie de interes a tanarului si se realizeaza pe un fond de conceptii sau interese comune, el avand posibilitatea in cadrul lor sa-si perfectioneze atat modul de comunicare cat si eventualele inclinatii spre colaborari pe diverse planuri.
Desi este traversata de numeroase crize sau conflicte, in literatura de specialitate dar si in intelesul de zi cu zi al fiecaruia dintre noi, adolescenta este perceputa ca fiind perioada cea mai frumoasa din viata omului, fiind supranumita “varsta de aur”. Acest lucru este lesne de argumentat tinand cont ca sunt anii in care tanarul se simte in deplinatatea fortelor si a frumusetii fizice, traieste prima si cea mai inocenta iubire, leaga cele mai trainice si mai oneste prietenii(uneori mai serioase decat la maturitate), sau descopera lucruri uimitoare din care se nasc idealuri marete.
Dar poate cel mai bun lucru care i se intampla omului in perioada adolescentei, este simtirea profunda ca idealurile care il anima pot fi traduse in realiatate si ca lumea care i se deschide in fata ochilor exista acolo pentru a-l primi pe el.
*Dupa cei mai multi autori, intre 25-35 de ani omul se gaseste in perioada tineretii sale. Dezvoltarea fizica este completa iar procesele de crestere inceteaza.
El se confrunta insa cu o tranzitie care face legatura intre dependenta financiar-sociala fata de familia de provenienta si dobandirea autonomiei pe toate planurile fiintarii sale. Asta ii va permite trecerea definitiva la ceea ce numim independenta si creeaza posibilitatea constituirii propriei familii sau macar a unei situatii de viata autonome. Aceasta trecere poate fi marcata de evenimente problematice ca nesiguranta locului de munca, a incertitudinii cu privire la asigurarea celor necesare traiului si a confortului, a problemelor sentimentale ce se pot ivi, etc. Terminarea studiilor nu garanteaza gasirea unui loc de munca, iar mentinerea acestuia este conditionata de insusiri legate de personalitate, de aptitudini legate direct de activitate(ce pun uneori sub semnul intrebarii acumularile scolare) sau de continuarea pregatirii profesionale la nivel de specializare. Majoritatea domeniilor de activitate presupun invatarea continua pe fondul unor schimbari dictate de progresul tehnico-stiintific, iar reconversia profesionala se realizeaza frecvent si presupune un nou efort intelectual, financiar, dar si consum de timp.
Un alt statut important pe care tanarul doreste sa-l dobandeasca la aceasta varsta este acela de partener. Aceasta implica pe langa satisfactiile sentimentale, multe compromisuri si sacrificii, care sunt traite ca stres, in primul rand datorita lipsei de experienta. Tanarul are ocazia sa simta pe propria piele greutatile legate de aparitia si cresterea unui copil si seismele afective care rezulta intre parteneri din pricina traiului in comun. Lipsa de experienta face ca tanarul sa apeleze la modelul de viata invatat in familia de provenienta, fapt ce vine deseori in contradictie cu modelul practicat de partener. Aceast lucru creeaza tensiuni sau conflicte care insa se sting pe masura ce partenerii de cuplu ajung sa se cunoasca reciproc si sa-si formeze un stil de viata impreuna.
Per total se poate afirma despre aceasta etapa ca este traversata de o crestere a complexitatii relatiilor deoarece trebuie respectata ierarhia profesionala si sociala. Din aceasta cauza, tanarul ajunge sa fie marcat de abateri de la regulile morale, de esecuri repetate, de castigul redus, de tensiuni si conflicte in grup,etc. Toate acestea atrag dupa sine consecinte neplacute cum ar fi:motivatie si interes scazut pentru activitate, lipsa de satisfactie, reducerea nivelului de expectatie cu privire la viata si activitate, suferinte somatice si psihice, etc. Suferintele psihice se deosebesc de cele din adolescenta prin faptul ca devin mai complexe, de mai lunga durata si in cele mai multe cazuri constientizate.

Acum omul stie sa diferentieze stari de teama, neliniste, disconfort sau durere, si reuseste sa vada si cauzele care stau la baza acestor stari, chiar daca uneori refuza sa le vada sau sa le recunoasca ca atare.
*Perioada adulta a omului este considerata a se intinde pe o perioada cuprinsa intre 35- 65 de ani. Pentru ca acopera o perioada destul de lunga in timp, cuprinde trecerea spectaculoasa de la apogeul dezvoltarii psiho-fizice la declin.
Astfel, starea somatica este dependenta de varsta si de factorii genetici care determina anumite imbolnaviri. Inca de la 40 de ni se produce o scadere a secretiilor glandelor hormonale si descreste capacitatea functionala a inimii si plamanilor. Modificari pot sa apara si ca urmare a descresterii tonusului muscular, a cresterii cantitatii de grasimi, are loc un declin al vederii si auzului, iar pielea dvine mai putin colorata si mai uscata. La femei se instaleaza treptat menopauza iar la barbati andropauza. Aceste ultime doua procese creeaza tensiuni si frustratii, melancolie, stari depresive si stari anxioase. Se poate spune ca determina chiar o oarecare criza de inferioritate tinand cont de erodarea interesului aratat de sexul opus.
Din punct de vedere al activitatii profesionale, aceasta perioada este axata pe dezvoltarea abilitatilor si deprinderilor, omul urmareste perfectionarea in profesie si intra in competitii manat de dorinta de avansare. Creste nevoia de a avea si alte activitati in care-si poate dovedi profesionalismul, si valorile se cristalizeaza ceea ce duce la o conceptie despre lume si viata stabila cu tendinte spre rigidizare. Adultul tinde sa-si impuna convingerile, statutul de varsta(mai ales asupra copiilor) si incearca sa se desprinda de activitatile pe care le considera stresante sau inutile. Aceasta ultima caracteristica ii deosebeste pe adultii care ies usor din activitate(prin pensionare), de cei care-si iubesc activitatea, au studii indelungate sau experienta in domeniile in care activeaza, si care traiesc adevatrate drame la despartirea de acestea.
Din punct de vedere personal, adultul este preocupat de consolidarea relatiei de cuplu sau dimpotriva de renuntarea la aceasta. Intre 40-45 de ani se inregistreaza o rata mare a divorturilor, bazate pe neindeplinirea unor expectatii in privinta partenerului, pe conflicte diverse, instabilitate emotionala, etc.
Totusi, independent de statutul matrimonial, adultul manifesta o preocupare accentuata pentru cresterea si educarea copiilor, pentru stimularea invatarii acestora si pentru plasarea lor in forme diverse sau specifice de activitate.
Perioada adulta este presarata cu numeroase conflicte intre generatii datorate in special faptului ca, experienta intelectuala,culturala si profesionala a adultului, dicteaza si impune uneori atitudini asupra copilului(tanarului) pe care acesta din urma le resimte ca presante, lipsite de intelegere si rigide. E adevarat ca in aceasta faza a existentei sale, tinde catre o maturizare a tuturor comportamentelor, acestea avand la baza de multe ori idei si conceptii care si-au pierdut flexibilitatea. Desi este firesc ca omul sa traiasca prezentul si sa priveasca mereu spre viitor, trecutul este asezat uneori in niste sertare ale memoriei pe care omul refuza sau nu mai vrea sa le deschida.
Astfel, pe scurt, adultul uita ca a fost copil, adolescent sau tanar, intrand frecvent in relatii tensionate cu cei care traverseaza aceste perioade.
*Dupa varsta de 65 de ani, faza in care se afla omul este cunoscuta sub denumirea de perioada varstei a treia sau perioada batranetii, in care predomina fragilitatea si involutia.
Somatic se produc o serie de modificari hormonale,trofice si functionale la nivelul diverselor organe. Starea de sanatate care incepe sa se deterioreze inca din perioada adulta, se agraveaza acum.Prin imbatranirea celulelor si a tesuturilor apar o serie de modificari dintre care cele mai evidente sunt la nivelul pielii care devine mai subtire, mai palida si pigmentata. Prin scaderea in greutate, pliurile si ridurile devin mai evidente deoarece dispare suportul de grasimi care intinde pielea. Procesul de incaruntire si caderea parului devin evidente. Se remarca miscarile greoaie, lipsite de suplete si forta datorate micsorarii capacitatii de efort fizic, diminuarii mobilitatii articulatilor si cresterea fragilitatii oaselor. La nivelul organelor interne si al danturii, au loc fenomene de degradare. Apar boli grave ale cordului si plamanilor iar digestia se realizeaza cu dificultati, ceea ce conduce la scaderea poftei de mancare. Se remarca si o usoara scadere involum a creierului insotita de atrofie cerebrala.
Ca atare, omul in varsta devine mai lent ingandire, in ritmica verbala, apar discontinuitati in relatari, stergeri a unor date din memorie, etc.
Activitatea este marcata de restrangerea ariei profesionale si sociale. Statutul marital ramane si este caracterizat de grija pentru sanatatea proprie sau pentru cea partenerului de viata. Ocupatia parentala poate fi din nou reactivata prin aparitia nepotilor si antreneaza satisfactia trairii prin urmasi. Varsta batranetii este considerata de lucrarile de specialitate o perioada a intelepciunii(de toleranta si impacare cu lumea), un fel de anticamera a mortii si al bilanturilor, de eliberare de desertaciune si de indemn pentru o viata cumpatata a celor tineri.
Din pacate trebuie mentionat ca, exista o anumita proportie de batrani cu tulburari regresive ce se manifesta prin egoism, izolare, respingere a celor din jur, agitatie, agresivitate nejustificata, cu atitudini anxioase sau greu de inteles. In general, aceasta ultima categorie de manifestari sunt caracteristice unei grupe de boli psihice cunoscute in psihopatologie sub denumirea de demente si au la baza tulburari organice. *Ultima actiune pe care omul o efectueaza este aceea de a muri. Din punct de vedere fiziologic acesta este un act firesc care urmeaza declinului prezentat in etapa precedenta.
Dar, dupa cum stim cu totii moartea poate survenii oricand de-a lungul vietii din alte cauze cum sunt: accidentele, o stare de boala avansata, neglijenta in ingrijire, neglijenta medicala, omorurile si alte cauze. Un loc special in cauzele decesului, chiar daca incidenta in totalul populatiei este reprezentata printr-un procent scazut este cea a sinuciderilor. Aceasta din urma reprezinta in general un comportament patologic.

Si la nivel somatic, cresterea si dezvoltarea pot fi afectate in stadialitatea lor de imbolnaviri care se pot petrece atat din cauze de natura genetica, cat si din alte cauze survenite pe durata vietii, si au ca si consecinta perturbarea parcursului considerat ca sanatos.
Aprecierea evolutiei psihice se face prin raportarea varstei psihologice la varsta cronologica. Varsta psihologica se refera la avansul in dezvoltare sau la intarzierile acesteia.
Pe baza relatiei dintre varsta cronologica si diferite elemente ce constituie expresii ale varstei psihologice dar si pe baza elementelor care constituie particularitatile de crestere si dezvoltare pe etape de viata(care au fost descrise in linii mari mai sus), se poate ajunge la aprecieri in privinta dezvoltarii, evolutiei patologice, a intarzierilor (retardurile), supradezvoltarea, etc.
La ora actuala, psihologia prin intermediul ramurilor sale practice (diagnoza, consilierea, psihoterapia), ofera interventii educationale sau terapeutice, menite sa corecteze deficientele aparute pe plan psihic, la orice nivel de varsta.

Concluzie

Deci: Ce este omul?
In linii foarte generale el este o creatie uimitoare a universului, dotat cu zestre genetica complexa, care se naste, creste , se dezvolta, intra in declin si moare, iar evolutia sa se afla sub semnul energiei interioare cu care este binecuvantat si al influentelor exterioare cu care se intersecteaza.
Daca il privim metaforic, e de ajuns sa citim istorie, sau literatura, sa ascultam muzica, sa privim jur imprejurul nostru in cautarea a tot ceea ce a construit sau dimpotriva a tot ceea ce a distrus.
Concret, am putea sa ne privim parintii in toata semnificatia prezentei lor in viata noastra, am putea sa ne uitam in ochii copiilor nostri si sa ne lasam cuprinsi de puritate sau mai simplu, sa luam o oglinda si sa ne vedem pe noi insine